La finalul anului 2009, toate organizatiile, fie ele mari sau mici, se confrunta cu presiunea unui nivel superior de flexibilitate si adaptabilitate a proceselor specifice de business. In mod cert, strategiile pentru 2010 vor pune accentul pe actiuni menite sa gestioneze si sa controleze riscul dar regulile succesului raman fundamental aceleasi. In consecinta, implementarea unui sistem de management al performantei, prin prisma tuturor componentelor sale, se anunta a fi o etapa obligatorie in planul de actiuni prioritare, specific organizatiei viitorului.

Sistemul de luare a deciziilor devine o ecuatie cu foarte multe variabile care nu se mai poate baza doar pe argumente subiective sau intuitie. In ultima instanta, o companie exista pentru a crea o piata. In mod sintetic, acest proces poate reprezenta un dialog permanent intre angajatii companiei, ca element de intrare a procesului si clientii respectivei companii, ca exponenti ai rezultatului procesului. In functie de calitatea dialogului, succesul respectivei companii poate fi compromis sau garantat.

In acest context, sistemul decizional reprezinta o parghie de influenta al carei nivel de performanta se bazeaza pe interpretarea corecta a feedback-ului, iar implementarea unor instrumente eficiente de gestiune si valorificare a acestuia par a fi solutia pentru stabilitatea si dezvoltarea viitoare.