Monitorizarea angajatilor la serviciu este o tema de dezbatere care cu greu poate fi epuizata. Ambele parti isi pot sustine pozitia cu argumente puternice, unele bazate pe cifre sau pe date statistice. Cu toate acestea, adeseori dezbaterea este mai mult “teoretica”, fara un impact concret asupra procedurilor interne ale organizatie. Cu alte cuvinte, angajatii discuta cu managerul HR, facandu-i cunoscute opiniile lor in aceasta chestiune, dar la sfarsit semneaza “hartia”, obligandu-se sa respecte normele interne.

De aceea, desi discutia despre aspectele morale si legale ale acestei teme este foarte interesanta si instructiva, ar trebui ca, inainte de toate, sa stii cateva mici detalii concrete referitoare la monitorizare. Daca, pornind de la acestea, vei elabora si vei respecta reguli de baza in utilizarea echipamentelor IT&C ale companiei, vei putea purta dezbaterea despre monitorizare de pe o pozitie “ireprosabila” si in acelasi timp “lejera”.

i). BC, nu PC. Majoritatea angajatilor nu isi pun problema ca activitatea lor pe computer ar putea fi monitorizata. Computerul este, in fond, personal computer, iar angajatorul nu ar avea niciun motiv sa ia astfel de masuri. Aceasta opinie este, insa, eronata. Pentru angajator, computerul pe care lucreaza angajatul este un BC (business computer) si nu un PC (personal computer). El este proprietarul afacerii si are dreptul sa stie totul despre aceasta. Prin urmare, chiar daca nu exista o informare oficiala in legatura cu monitorizarea, este indicat sa fii prudent.

ii). Monitorizare… invizibila. Chiar daca nu sunteti informat oficial si chiar daca “BC”-ul pe care lucrezi nu are un “comportament anormal” in ultima vreme, este posibil, totusi, ca ecranul desktopului sa fie fereastra angajatorului spre biroul tau. Softurile de monitorizare sunt instalate pe un computer din retea, nu “lasa urme”, iar activitatea lor nu poate fi detectata cu un soft de tip antispybot.  

iii). Nimic nu se pierde, totul se inregistreaza. Mesajele primite pe adresa de mail a companiei prin intermediul programelor de tip Outlook raman pe server, chiar daca sunt sterse din Inbox. De asemenea, adresele paginilor web sunt memorate, impreuna cu timpii de utilizare. Prin urmare, este inutil sa apesi butoanele delete, empty trash, clear history sau clear private data.

iv). Legea se aplica in situatii concrete. Fiecarui individ ii este garantat dreptul la viata privata, care include si protectia comunicatiilor cu caracter privat. Aceasta nu inseamna, insa, ca angajatul poate asuma cu indreptatire ca mesajele pe care le trimite prin intermediul serviciului de mailing al companiei sunt private (confidentiale). Mai mult, atunci cand angajatul semneaza un act aditional care detaliaza procedurile interne de utilizare a resurselor informatice, recursul la dreptul la viata privata este un simplu artificiu prin care se incearca mascarea unei incalcari a regulamentului intern. In situatii de acest caz, o mare importanta o are contextul, ce tipuri de drepturi intra in coliziune si care dintre acestea are castig de cauza. De aceea, este gresit sa asumi, ca angajat, ca legea este intotdeauna de partea ta, protejandu-ti dreptul la viata privata.

In concluzie, putem spune ca, de cele mai multe ori, prudenta este strategia castigatoare. In afara de aceasta, diversitatea ofertelor de internet (mai nou, mobile) si telefonie (fixa sau mobila), face accesul la comunicatii mult mai accesibil si mai ieftin pentru consumatorul individual.