Regulamentul intern reglementeaza in principal aspecte de ordin disciplinar. Insa regulamentul intern nu poate institui alte sanctiuni disciplinare in afara celor stabilite expres prin legislatia muncii.

Regulamentul intern poate contine enumerarea limitativa a faptelor ce constituie abateri disciplinare, ceea ce nu ar contraveni art. 38 din Codul muncii, avand in vedere ca cel defavorizat printr-o astfel de prevedere este angajatorul, iar nu salariatul.

Procedura de sesizare a angajatorului de catre salariat in legatura cu dispozitiile regulamentului intern, care ii incalca drepturile, nu este o procedura administrativ-jurisdictionala, ci o procedura prealabila sesizarii instantei de judecata. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 21 alin. (4) din Constitutie care consacra caracterul facultativ al jurisdictiilor administrative. Insa, desi procedura de sesizare a angajatorului este obligatorie, totusi salariatul prejudiciat poate invoca nelegalitatea dispozitiilor regulamentului intern pe calea exceptiei de nelegalitate, in temeiul principiului que temoralia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum. De asemenea, in sprijinul acestei solutii poate fi invocat si argumentul aplicarii prin analogie a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care permite contestarea actelor administrative pe calea exceptiei de nelegalitate, fara tarmurire in timp.

Dispozitiile art. 157 din Codul muncii privitoare la intocmirea regulamentului intern cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, nu au fost modificate de dispozitiile Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 care foloseste expresia "impreuna cu sindicatele, conform legii", avand in vedere ca trimiterea la lege, din finalul propozitiei, sugereaza pastrarea solutiei consultarii prevazute de Codul muncii.